Jocul şi interacțiunea socială la copilul cu tulburări de spectru autist

Autor: Psih. Cristina Muntean

Modalităţile prin care un copil autist comunică sunt diverse şi uneori neobişnuite. Însă acest lucru nu ne poate împiedica să încercăm să-i acordăm mai multe şanse de a o face. Schimbarea poate începe când ne aşteptăm mai puţin.

 

Autismul este o tulburare care afectează nu doar funcționarea copilului diagnosticat astfel, ci şi familia acestuia. Atȃt părinții, cȃt şi frații copiilor cu tulburare de spectru autist pot ȋncerca sentimente diverse precum şocul, negarea, furia, depresia, vinovăția, dezamăgirea. Astfel, abordările terapeutice sunt complexe şi au cunoscut ȋn ultimii douăzeci de ani diverse schimbări. Dacă, ȋn trecut, părintelui i se acorda un rol pasiv ȋn terapia copilului, acum el este privit ca un factor important al schimbării.

Există la ora actuală variate metode de intervenție terapeutică pe care literatura de specialitate le descrie pe larg. O abordare complexă a simptomatologiei autiste vizează aspectele deficitare ale acestei tulburări şi anume, comunicarea, jocul, interacțiunea socială, funcțiile executive. Nu putem privi, ȋn cazul autismului, doar o singură latură a sa, aceea cognitivă, a comportamentelor problematice sau a limbajului.

Indiferent de terapia utilizată, cel mai important aspect ȋl constituie comunicarea, stabilirea unui contact relațional cu copilul. Pentru realizarea acestor momente de contact, este necesară crearea unei legături  apropiate, bazate pe joacă, ȋntre adult şi copil şi deasemenea, creşterea motivației şi a cooperării din partea copilului. Pe acest fond se vor utiliza tehnicile pedagogice efective menite să ajute copilul în atingerea unor scopuri educaţionale specifice.

Frumusețea “ȋntȃlnirii” celor doi, terapeut şi copil, constă ȋnsă ȋn surprinderea şi observarea atentă a momentelor de “prezență” ale copilului şi valorificarea lor adecvată.

 

Susținem o tehnică bazată pe joc ce-şi propune dezvoltarea de relații sociale şi abilități de comunicare (deficitare ȋn tulburările de spectru autist) pe interesele particulare ale copilului. Acest model include experiențe interactive, conduse de copil, ȋntr-un spațiu cu stimuli puțini. Jocul interactiv, ȋn care adultul urmează inițiativa copilului, va ȋncuraja copilul “să-şi dorească” să relaționeze cu lumea exterioară. Intervenția sa vizează transformarea fixațiilor copilului ȋn “motive” de interacțiune. O dată ce aceasta apare, el va putea imita gesturi, sunete si acțiuni.