Nasterea dupa cu curs Lamaze

Întâlniri cu tâlc

Prin întâlnirile de la Prăvălia Părinţilor m-am împrietenit cu viitoarea viaţă de părinte care mă speria şi despre care nu ştiam cum mi se va potrivi.

Nu aveam informaţii de nici un fel. 

Necunoscutul ce învăluia toată această nouă dimensiune a vieţii mele, se dezvăluia treptat şi căpăta noimă, coerenţă. Odată devoalat, devenea mai prietenos şi putea fi luat în stăpânire.

Aflam tot felul de lucruri despre toate aspectele implicate: de la cum, ce şi cine sunt, la ce mi se întâmplă, cum e făptura care s-a sălăşluit în mine şi cum va fi întâlnirea cu ea.

Ce se întâmplă şi ce urma să se întâmple era un fenomen totalmente unic şi minunat.

Iar, să relaţionez cu micuţul cu care urma să mă întâlnesc, am învăţat că nu se poate face cu respectul şi iubirea pe care le nutream, decât înţelegându-l cât mai bine.

Demersul celor de la Prăvălia Părinţilor are meritul că e ghidat de un adevăr primar – care bun ghid e şi de toată încrederea – acela că părinţitul este un lucru pentru care fiecare din părţile implicate e proiectat să funcţioneze şi o fac în virtutea şi în favoarea naturii lui şi a celuilalt. În totală complementaritate. E o armonie care dacă e înţeleasă şi respectată nu produce decât bucurie. Sublim. Şi funcţionează de la sine.

Aşa am învăţat că dacă sarcina este în regulă, procesul natural al evoluţiei ei are tot ce-i trebuie pentru a nu fi nevoie de vreun adaos chimic suplimentar. Şi că orice s-ar întâmpla, natura îşi poate relua cel mai repede cursul ei firesc mai degrabă atunci când este înconjurată cu delicateţea celor asemenea ei şi în sensul raţiunilor ei interioare – pe scurt, atunci când este respectată.

Apoi, că naşterea naturală, contrar superstiţiilor care plutesc în jurul ei, e prima pe lista naşterilor cu posibil mai puţină durere, mai rapidă, cu mai puţine consecinţe nefericite, mai bună pentru copil şi pentru mamă, mai bună din multe alte puncte de vedere (minus excepţiile).

Am fost surprinsă să constat, privind informaţiile, ce complex proces este acesta, cate sunt implicaţiile şi cum la toate s-a gândit Cel de sus când l-a proiectat. Cum se autoreglează totul şi cum e totul la îndemână. Răbdare să ai.

Nu o să intru în detalii, pentru că se regăsesc toate în cursurile de la Prăvălie.

Mai întăresc odată că fără informaţii, şi mai ales fără informaţii privite din perspectiva cea mai sănătoasă, cea guvernată de legile esenţei noastre cele mai intime, lucrurile n-ar fi avut noima pe care o au şi nici preţiozitatea unei lucrări atât de fine, de pătrunzătoare şi de generoase cum e asta.

Lucrare care are a susţine şi respira, însă, un lucru şi mai important: dragostea. Circuitul ei, daca pot spune aşa. Norma de aur mai ales pentru atunci când copilul e născut. În afară de cunoaşterea legilor elementare ale unui organism atât de mic, primordială am înţeles că este descoperirea, comunicarea cu persoana nou născută prin înţelegerea ghidată de dragoste. Trebuie să asculţi mult, să taci şi să urmăreşti, să încerci să afli, ce poate fi în mintea, inima şi cu simţurile celui mic. Aşa poţi afla ce îi este confortabil, ce-şi doreşte, ce-i place etc. Lucruri peste care nu putem trece nici noi cu ale noastre. Cu diferenţa că el nu le poate împărtăşi atât de fidel (cum e prin limbaj), cu mijloacele pe care le are decât unui ochi atent, unei înţelegeri cu inima (căreia îi pasă, deci), ş.a. Asta decide alegerile pe care o mămică le face în ce priveşte timpul pe care îl petrece cu micuţul, cât de aproape îl ţine de ea etc. În mai puţine cuvinte, cu cât respect o tratează pe această persoană, care e doar mai mică şi cu mai puţine feluri de comunicare.

În aceste condiţii, simţi cum fiinţa ei se desface ca o floare, cum îi creşte inima de însufleţire simţind siguranţa celor care îi sunt atât de propice încât tind să susţină sub toate aspectele viaţa sa.

Sunt lucruri nepreţuite pe care le-am aflat la cursuri, care decurg din cunoaşterea cât mai multor lucruri despre prunc, în cât mai multe privinţe, de sub care transpare ideea generatoare a schimbului de respect, a împărtăşirii dragostei, a observării celuilalt, indispendabile creşterii unei fiinţe atât de importante şi demersului celor care se ocupă de asta.

Calde şi îndatorate mulţumiri echipei!

Magda