Jocul şi interacțiunea socială la copilul cu tulburări de spectru autist

Autor: Psih. Cristina Muntean

Modalităţile prin care un copil autist comunică sunt diverse şi uneori neobişnuite. Însă acest lucru nu ne poate împiedica să încercăm să-i acordăm mai multe şanse de a o face. Schimbarea poate începe când ne aşteptăm mai puţin.

 

Autismul este o tulburare care afectează nu doar funcționarea copilului diagnosticat astfel, ci şi familia acestuia. Atȃt părinții, cȃt şi frații copiilor cu tulburare de spectru autist pot ȋncerca sentimente diverse precum şocul, negarea, furia, depresia, vinovăția, dezamăgirea. Astfel, abordările terapeutice sunt complexe şi au cunoscut ȋn ultimii douăzeci de ani diverse schimbări. Dacă, ȋn trecut, părintelui i se acorda un rol pasiv ȋn terapia copilului, acum el este privit ca un factor important al schimbării.

Există la ora actuală variate metode de intervenție terapeutică pe care literatura de specialitate le descrie pe larg. O abordare complexă a simptomatologiei autiste vizează aspectele deficitare ale acestei tulburări şi anume, comunicarea, jocul, interacțiunea socială, funcțiile executive. Nu putem privi, ȋn cazul autismului, doar o singură latură a sa, aceea cognitivă, a comportamentelor problematice sau a limbajului.

Indiferent de terapia utilizată, cel mai important aspect ȋl constituie comunicarea, stabilirea unui contact relațional cu copilul. Pentru realizarea acestor momente de contact, este necesară crearea unei legături  apropiate, bazate pe joacă, ȋntre adult şi copil şi deasemenea, creşterea motivației şi a cooperării din partea copilului. Pe acest fond se vor utiliza tehnicile pedagogice efective menite să ajute copilul în atingerea unor scopuri educaţionale specifice.

Frumusețea “ȋntȃlnirii” celor doi, terapeut şi copil, constă ȋnsă ȋn surprinderea şi observarea atentă a momentelor de “prezență” ale copilului şi valorificarea lor adecvată.

 

Susținem o tehnică bazată pe joc ce-şi propune dezvoltarea de relații sociale şi abilități de comunicare (deficitare ȋn tulburările de spectru autist) pe interesele particulare ale copilului. Acest model include experiențe interactive, conduse de copil, ȋntr-un spațiu cu stimuli puțini. Jocul interactiv, ȋn care adultul urmează inițiativa copilului, va ȋncuraja copilul “să-şi dorească” să relaționeze cu lumea exterioară. Intervenția sa vizează transformarea fixațiilor copilului ȋn “motive” de interacțiune. O dată ce aceasta apare, el va putea imita gesturi, sunete si acțiuni.

MASAJUL PERINEULUI ÎN SARCINĂ

Informaţiile prezentate în acest articol au fost traduse si adaptate de către echipa Prăvăliei Părinţilor din „ Journal of Midwifery and Woman Health”, volumul 50, nr. 1, ianuarie/februarie 2005.

CE ESTE PERINEUL?

Perineul este suprafaţa de ţesut dintre orificiul vaginal şi rect. Acest ţesut se întinde mult în momentul naşterii şi uneori se poate rupe. Dacă medicul vă face o epiziotomie, atunci acest ţesut este tăiat. Este posbil să aveţi nevoie de copci după naştere, dacă perineul s-a rupt sau a suferit o epiziotomie.

SUNT ÎNGRIJORATĂ DIN CAUZA RUPTURILOR PERINEALE – CÂT DE DES SE ÎNTÂMPLĂ?

40%-85% dintre femeile care nasc vaginal pot suferi rupturi perineale. Aproximativ 2/3 dintre aceste femei vor avea nevoie de copci.

SUNT DEASEMENEA ÎNGRIJORATĂ ÎN LEGĂTURĂ CU EPIZIOTOMIA – ESTE ACEASTA NECESARĂ?

De obicei nu este necesară epiziotomia. Totuşi, uneori, medicul poate recomanda o epiziotomie. De exemplu epiziotomia poate ajuta dacă bebeluşul trebuie să se nască mai repede. Purtaţi o discuţie cu medicul dvs. despre epiziotomie.

POATE MEDICUL MEU SĂ FACĂ CEVA PENTRU A EVITA PRODUCEREA RUPTURILOR?

Sunt multe modalităţi prin care medicul dvs. poate reduce riscul producerii unor rupturi. De exemplu, vă poate recomanda anumite poziţii pentru împingere, poate să împingă uşor capul bebeluşului pe măsură ce acesta este expulzat şi poate evita folosirea forcepsului.

POT FACE CEVA ÎNAINTE DE NAŞTERE PENTRU A EVITA RUPEREA PERINEULUI?

Reducerea riscului de rupere a perineului a fost subiectul multor studii de cercetare. Mai multe studii au descoperit că masajul perineului în timpul ultimelor săptămâni de sarcină, poate reduce riscul de rupere a perineului la naştere. Acest tip de masaj – utilizarea a două degete pentru a întinde ţesutul perineal – poate fi făcut de tine, acasă, o dată sau de două ori pe zi, în ultimele 4-6 săptămâni de sarcină.

MASAJUL PERINEULUI ÎN SARCINĂ AJUTĂ TOATE FEMEILE?

Masajul poate fi de folos unor femei mai mult decât altora. Femeile care sunt la prima naştere, femeile în vârstă 30 de ani sau mai mult şi femeile care au mai avut o epiziotomie au mai puţine rupturi iar acestea sunt mai puţin grave atunci când fac masajul perineului în ultimele săptămâni de sarcină.

POATE SĂ MĂ AJUTE PARTENERUL MEU?

Da! Multe femei au declarat că e chiar mai uşor dacă partenerul face masajul.

EXISTĂ RISCURI LEGATE DE MASAJUL PERINEULUI ÎN TIMPUL SARCINII?

Din câte ştim noi, nu. Nu doare. Este uşor de făcut. Majoritatea femeilor nu au avut nici o problemă în a-l face. Totuşi ar trebui să vorbiţi cu medicul dvs. înainte de a începe. Şi, dacă vi se pare că vi s-au rupt membranele, vorbiţi cu medicul dvs. înainte de a introduce ceva în vagin.

INSTRUCŢIUNI PENTRU MASAJUL PERINEULUI

Vă prezentăm câteva motive pentru care e bine să faceţi masajul perineului în timpul sarcinii:

  • Unii specialişti consideră că masajul perineului va mări flexibilitatea acestuia. Acest lucru înseamnă că vei avea un risc mai mic de rupere sau de epiziotomie.
  • În timpul masajului puteţi practica relaxarea muşchilor perineului. Acest lucru vă ajută să vă pregătiţi pentru eventualele senzaţii de arsură sau întindere, pe care le veţi simţi în timpul expulziei. Relaxarea acestei zone în timpul naşterii poate preveni ruperea perineului.

masaj perineal

Dacă doriţi să faceţi masajul perineului, începeţi cu 6 săptămâni înainte de data probabilă a naşterii şi respectaţi următoarele instrucţiuni:

  • Spălaţi-vă bine pe mâini şi tăiaţi-vă scurt unghiile. Relaxaţi-vă într-un spaţiu intim, cu genunchii flexaţi. Unor femei le place să se sprijine pe o pernă pentru a avea suport pentru spate.
    • Lubrifiaţi degetele şi perineul. Utilizaţi un lubrifiant precum un ulei cu vitamina E sau ulei de migdale sau orice alt ulei vegetal pe care îl folosiţi la gătit, precum uleiul de măsline. Deasemenea puteţi folosi un gel solubil în apă sau lubrifierea naturală a vaginului. Nu folosiţi ulei de masaj pentru bebeluş, uleiuri minerale sau geluri chimice.
    • Introduceţi degetele cam 2,5 – 3,5 cm în vagin (vedeţi fig. 1). Apăsaţi în jos spre anus şi în laterală, până ce simţiţi o arsură uşoară şi o senzaţie de întindere. Păstraţi această poziţie 1 sau 2 minute.
    • Cu ajutorul degetelor mari masaţi încet jumătatea inferioară a vaginului, folosind o mişcare în formă de „U”. Concentraţi-vă pe relaxarea muşchilor. Acesta este un moment foarte bun pentru a exersa respiraţia profundă, abdominală.
    • Masaţi-vă zona perineului în fiecare zi, timp de 10 minute. După 1 – 2 săptămâni, veţi remarca o flexibilitate crescută a zonei şi o senzaţie mai puţin intensă de arsură.
    • Dacă partenerul realizează masajul, trebuie să respecte instrucţiunile mai sus menţionate. Totuşi partenerul ar trebui să-şi folosească degetele index în loc de degetele mari. Trebuie să folosească aceeaşi metodă de presiune pe cele două laturi ale vaginului, mişcare în formă de „U”. Este importantă o bună comunicare – spuneţi partenerului dacă simţiţi prea multă durere sau o senzaţie puternică de arsură.

 

Această pagină poate fi reprodusă pentru scopuri necomerciale de către profesionişti în sănătate pentru a fi împărtăşită cu clienţii. Orice alt tip de reproducere trebuie aprobată de „Journal of Midwifery and Woman Health”. Informaţiile şi recomandările de pe această pagină sunt adecvate în majoritatea cazurilor dar nu înlocuiesc sfatul medical. Pentru informaţii specifice referitoare la condiţia medicală personală, „Journal of Midwifery and Woman Health” vă sugerează să vă consultaţi cu furnizorul dvs. de servicii medicale.

 

Sursa:

 

http://www.midwife.org/ACNM/files/ccLibraryFiles/Filename/000000000656/Perineal%20Massage%20in%20Pregnancy.pdf

Naştere naturală vs. naştere cezariană

Site-ul www.childbirthconnection.org este o oază de resurse şi de informaţii de calitate pentru părinţi şi profesionişti.  Aici am gasit şi noi broşura: „Vaginal or Cesarean Birth: what is at stake for women and babies? A best Evidence Review”, Am tradus-o şi am adaptat-o, iar rezultatul îl puteţi savura, în limba română, aici. Veţi găsi concluziile sintetizate ale celor mai noi studii şi cercetări randomizate ce compară naşterea vaginală cu naşterea prin cezariană.

De la relaţia de cuplu la relaţia de părinţi

scris de Gabriela Dinu-Teodorescu

Atunci când într-un cuplu există dorinţa fiecărui partener de a aduce pe lume un copil, se începe un proces care va conduce partenerii la explorarea unei noi dimensiuni, aceea de părinte. Totul începe cu dorinţa fiecăruia de a da viaţă, o dorinţă inconştientă, profundă, în lipsa căreia procreerea nu poate avea loc. Una din sursele infertilităţii, spunea Salomé, este lipsa dorinţei de a da viaţă, chiar dacă, în mod conştient, pot afirma că îmi doresc asta. Citește mai mult

Alăptarea după o operaţie cezariană

Autor: Claudia Necula

 

Multe mămici cred că dacă au născut printr-o operaţie cezariană alăptarea poate fi dificilă sau pot pierde startul în alăptare. Suntem bucuroşi să te anunţăm că acesta este nici mai mult nici mai puţin decât un mit, susţinut şi întreţinut de anumite practici defectuoase.

Citește mai mult