Mama care-si alapteaza bebelusul

Alăptarea după o operaţie cezariană

Autor: Claudia Necula

 

Multe mămici cred că dacă au născut printr-o operaţie cezariană alăptarea poate fi dificilă sau pot pierde startul în alăptare. Suntem bucuroşi să te anunţăm că acesta este nici mai mult nici mai puţin decât un mit, susţinut şi întreţinut de anumite practici defectuoase.

Ca te ajutăm să înţelegi mai bine despre ce este vorba, iată câteva realităţi:

–          Laptele începe să se formeze în sânii mamei chiar de la 18 săptămâni de sarcină, chiar dacă nu îşi face încă apariţia vizibilă pe perioada sarcinii.

–          Imediat după naştere, indiferent cum a avut loc aceasta, pe cale vaginală sau prin cezariană, mama are colostru. Colostrul este un lapte cu totul şi cu totul special. Deşi puţin cantitativ, este perfect adaptat nevoilor nutriţionale ale nou-născututlui, stomacul lui neavând un volum mai mare de 5-7 ml! Multe mame care sunt private de contactul neîntrerupt cu bebeluşul imediat după naştere sau care nu beneficiază de cazare în spital alături de bebeluş se întreabă dacă ele au lapte suficient sau dacă acesta este suficient de hrănitor. Indiferent de modul prin care mama a născut, colostrul îşi face apariţia numai la chemarea bebeluşului, prin supt la cerere, încă din prima oră de viaţă sau prin realizarea unui masaj special pentru sâni care are ca scop stimularea acestei zone şi eliberarea colostrului.

–          Faptul că ai avut parte de anestezie, fie ea epidurală sau rahianestezie sau chiar anestezie generală, nu înseamnă că laptele tău nu este benefic pentru nou-născut! Dr. Jack Newman, pediatru şi consultant în lactaţie IBCLC subliniază faptul că “substanţele medicamentoase folosite în anestezia locală sau regională nu sunt absorbite din stomacul bebeluşului şi deci sunt sigure. Substanţele medicamentoase folosite în anestezia generală vor ajunge în lapte doar în cantităţi foarte mici (ca toate medicamentele) şi au o probabilitate extrem de scăzută de a cauza vreun efect bebeluşului. De obicei au timpi de înjumătăţire foarte scurţi şi sunt eliminate extrem de rapid din corpul tău. Poţi alăpta imediat ce te-ai trezit şi te simţi în stare.” [1]

–          Faptul că ai avut o anestezie epidurală sau o rahi-anestezie nu ar trebui să constituie un impediment pentru iniţierea alăptării în primele două ore după naştere, aşa cum UNICEF şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă, dacă bebeluşul este sănătos şi pregătit să sugă! Cu ajutor şi sprijin din partea cadrelor medicale sau a persoanelor de sprijin, acest lucru se poate realiza fără dificultăţi pentru tine sau pentru bebeluş.

–          Lactaţia matură se instalează după 24-72 de ore de la naştere pe fondul separării placentei de peretele uterin, indiferent de modul în care s-a realizat naşterea! Este un mecanism hormonal! Dificultăţile pot apărea dacă bebeluşul nu este obişnuit să sugă din sân, nu a exersat suficient în tot acest timp şi deci nu ştie cum să facă să scoată mai bine laptele de acolo; sau dacă mama se află sub influenţa anumitor factori de stres, caz în care mecanismul de instalare a lactaţiei poate întârzia un pic, aşa cum ne precizează Kelly Bonyata, consultant în alăptare IBCLC[2].

Care sunt atunci adevărurile care au construit mitul alăptării dificile după o operaţie cezariană?

–          Practica separării de rutină a copilului de mamă imediat după naştere este una dintre realităţile multor maternităţi din România. Menţinând copilul separat de mamă în primele două ore după naştere se contribuie la întârzierea apariţiei colostrului concomitent cu pierderea reflexului de supt a bebeluşului. În cazul unei operaţii cezariene, în multe spitale, mama este ţinută la terapie intensivă şi 12 sau 24 de ore fără să i se aducă bebeluşul la piept. În tot acest timp mesele de colostru ale bebeluşului sunt înlocuite de mese cu formula de lapte praf, de multe ori în cantităţi mai mari decât cele necesare nou-născutului şi oferite prin biberoane. Cumularea acestor factori în primele zile după naştere: separarea pentru o lungă perioadă de timp, hrănirea cu biberonul şi oferirea unor cantităţi de lapte praf peste nevoile reale ale bebeluşului duc la iniţierea anevoioasă a alăptării, mai ales dacă mamei nu i se oferă un sprijin profesionist adecvat, şi nu este susţinută cu multă răbdare şi înţelepciune în însuşirea acestei deprinderi. Orice mamă trebuie să ştie că aceste practici sunt ferm descurajate de organizaţii cum ar fi Organizaţia Mondială a Sănătăţii sau UNICEF.

–          Este evident faptul că după o operaţie cezariană mama are nevoie de mult mai mult sprijin în manevrarea nou-născutului din toate punctele de vedere. Poziţia ei, mai ales imediat după operaţie, îi limitează multe mişcări. Doar acest fapt în sine poate fi suficient de descurajant pentru mamă pentru a renunţa în a încerca să-şi pună bebeluşul la sân. Indisponibilitatea personalului medical în acest context sau a unei persoane de sprijin dispuse să o ajute nu face decât să perpetueze ideea că după o operaţie cezariană mama este incapabilă să îşi alăpteze copilul. Bebeluşul se naşte cu un reflex de supt atât de puternic, încât nu are nevoie decât de acea persoană care să îl poziţioneze în dreptul sânului iar el va face toată treaba mai departe! De altfel, este bine cunoscut deja şi reflexul de târâre pe care bebeluşii de doar cateva minute de viaţă îl au şi care îi ajută să se târască la sân pe burta mamei orientându-se după miros! Trebuie să admitem însă că după o cezariană burta mamei este ultimul loc în care vrem ca bebeluşul să se sprijine cu picioarele…

–          Mama poate avea impresia că nu are lapte, că sânii sunt moi şi goi şi că deci nu are ce să dea bebeluşului să sugă.  Realităţile prezentate mai sus sunt clare însă vizavi de acest aspect.

–          Mama poate avea moralul scăzut pe fondul senzaţiilor şi stărilor determinate de operaţia cezariană. Ea poate crede despre ea însăşi că nu poate să facă faţă prezenţei constante a bebeluşului şi cererii lui. Puţine lucruri sunt cunoscute de către părinţi despre rutina de supt a  bebeluşului în primele zile de viaţă şi despre nevoile reale ale acestuia. Din nou, persoanele care înconjoară mamele în aceste zile critice şi vulnerabile au responsabilitatea să le ofere tot sprijinul necesar atât pentru a primi nişte informaţii corecte şi actualizate cât şi pentru a fi bine din punct de vedere emoţional.

 

Ce rămâne de făcut?

–          Informează-te! Află tot ce ai nevoie să ştii despre iniţierea alăptării după o operaţie cezariană din cât mai multe surse posibile şi cântăreşte cu atenţie toate argumentele!

–          Caută o maternitate care să împlinească cu adevărat practicile recomandate de UNICEF şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii vizavi de iniţierea alăptării!

–          În maternitate, atât timp cât tu şi copilul tău vă aflaţi în parametri stabili de sănătate, cere cu încredere să îţi fie adus copilul în prima oră de viaţă pentru a iniţia alăptarea! Chiar dacă este foarte posibil să fii refuzată pentru că “aşa este rutina spitalului” sau “ce  vrei tu este un moft” sau că “bebeluşul nu e inca pregatit”, simplul fapt că ai cerut să-ţi fie îndeplinit un drept şi ai luptat şi pentru dreptul copilului tău de a fi lângă tine, va conta.

–          Cere ca bebeluşul să stea cu tine în cameră imediat ce este posibil acest lucru, pentru a putea fi alăptat la cerere. Alăptarea la cerere este o condiţie sine qua non a succesului în alăptare, indiferent de modul în care bebeluşul a venit pe lume!

–          Cere sprijin pentru a te putea aşeza într-o poziţie cât mai confortabilă menajând în acelaşi timp operaţia. De obicei aceasta presupune să beneficiezi de mai multe perne dar şi de prezenţa unei alte persoane. Spatele trebuie să fie relaxat, muşchii abdomenului cât mai puţin solicitaţi. Dar se poate!

–          Dacă sprijinul primit în maternitate este insuficient pentru tine, cere prezenţa unei persoane de sprijin alături de tine. Din nou, este dreptul tău, aşa cum este precizat în Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, Capitolul 6, art. 32[3]: “Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material si de sfaturi pe tot parcursul ingrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, in masura posibilitatilor, mediul de ingrijire si tratament va fi creat cat mai aproape de cel familial.”

–          Ia legătura cu un consilier în alăptare încă de la primele dificultăţi întâmpinate! Cu cât mai repede sunt identificate dificultăţile cu atât este mai uşor ca ele să fie gestionate. Persoanele pregătite să ofere consiliere în alăptare au studiat îndeaproape toată problematica alăptării atât în teorie cât şi în practică şi sunt gata să răspundă tuturor provocărilor din acest domeniu cu mult calm şi consideraţie pentru tine şi bebeluşul tău.

–          Caută un grup de sprijin pentru alăptare La Leche League sau alt grup de sprijin pentru părinţi care încurajează alăptarea în oraşul tău pentru a putea primi constant susţinere şi ghidaj.

 

Acum că ai informaţiile şi ştii ce ai de făcut, putem să îţi spunem că este minunat că ai citit până la capăt! Înseamnă că ştii că alăptarea bebeluşului tău încă de la început este un fapt extrem de important. Înseamnă că poate peste câţiva ani procentul de 12,6% copii alăptaţi exclusiv până la 6 luni din România va mai creşte, măcar un pic 🙂

 

Succes!



[1] Dr. Jack Newman, http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=26:breastfeeding-and-medications&catid=5:information&Itemid=17

 

[2] Kelly Bonyata, http://kellymom.com/ages/newborn/newborn-concerns/c-section/

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns